Din gura lui ieșeau gloanțe și o loveau pe ea din plin.El duhnea a băutură.Ea stătea,în genunchi pe gresia rece,cu capul plecat.Lângă, câteva farfurii sparte dârdâiau.Privea atentă la mâna încordată a bărbatului și la sângele care îi picura din pumn.Suspina.Îi era teamă ca pumnul să nu o lovească iar.
Încerca să fie demnă și să nu plângă.În acel moment nu-i păsa de gaura din perete sau de farfuriile zdrobite ci își dorea cu toată ființa ei să fie doar puternică.
Rememora durerea și senzația pe care a avut-o în momentul când trupul ei firav a făcut contact cu plăcile de gresie.S-a gândit că pe el îl iubește,dar socotea,când sângele i se scurgea pe tâmple că l-a iertat de prea multe ori.
Privea din nou mâna bărbatului care zvâcnea,bubuia și era pregătită să lovească din nou.Atunci,ea și-a ridicat capul din pământ.Gura ei a devenit un revolver și nu putea controla viteza cu care gloanțele o părăseau.Uimit de curajul femeii de a-l înfrunta,bărbatul cu mintea înecată în alcool,s-a năpustit asupra ei.A lovit-o până a obosit și s-a retras în dormitor.Pe ea a lăsat-o ghemuită în bucătărie.Plângea,iar sângele se amesteca cu lacrimile care-i curgeau neîncetat din ochii ei căprui.Cu ultimele puteri s-a dus în cameră copilului și l-a privit cu milă.Își lua rămas-bun.A închis ușa și în timp ce privea în urmă dâra de sânge,își târâia picioarele până în balcon.A privit în gol.
Și-a zis că îngerii zboară și-a părăsit marginea ferestrei care o ținea în viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu