Și cei mai frumoși trandafiri se ofilesc

 Din gura lui ieșeau gloanțe și o loveau pe ea din plin.El duhnea a băutură.Ea stătea,în genunchi pe gresia rece,cu capul plecat.Lângă, câteva farfurii sparte dârdâiau.Privea atentă la mâna încordată a bărbatului și la sângele care îi picura din pumn.Suspina.Îi era teamă ca pumnul să nu o lovească iar.
 Încerca să fie demnă și să nu plângă.În acel moment nu-i păsa de gaura din perete sau de farfuriile zdrobite ci își dorea cu toată ființa ei să fie doar puternică.
 Rememora durerea și senzația pe care a avut-o în momentul când trupul ei firav a făcut contact cu plăcile de gresie.S-a gândit că pe el îl iubește,dar socotea,când sângele i se scurgea pe tâmple că l-a iertat de prea multe ori.
 Privea din nou mâna bărbatului care zvâcnea,bubuia și era pregătită să lovească din nou.Atunci,ea și-a ridicat capul din pământ.Gura ei a devenit un revolver și nu putea controla viteza cu care gloanțele o părăseau.Uimit de curajul femeii de a-l înfrunta,bărbatul cu mintea înecată în alcool,s-a năpustit asupra ei.A lovit-o până a obosit și s-a retras în dormitor.Pe ea a lăsat-o ghemuită în bucătărie.Plângea,iar sângele se amesteca cu lacrimile care-i curgeau neîncetat din ochii ei căprui.Cu ultimele puteri s-a dus în cameră copilului și l-a privit cu milă.Își lua rămas-bun.A închis ușa și în timp ce privea în urmă dâra de sânge,își târâia picioarele până în balcon.A privit în gol.
 Și-a zis că îngerii zboară și-a părăsit marginea ferestrei care o ținea în viață.

Eu și tu-două pronume personale.

 Mișun în jurul unui pronume personal,de de aII-a singular și mă gândesc cum o perioadă de timp eram legată sufletește de el.Și poate încă mai sunt.Poate că o parte din mine încă mai atârnă de el.
 Ce a mai rămas din mine are uneori senzația de dor de tine.E un dor puternic pentru că l-am negat de multe ori,iar acum când a crescut și îmi e imposibil să-l mai neg,aproape că mă doboară.Nu știu dacă îmi e dor de tine,sau îmi e dor de momentele în care eram fericită din pricină ta.Aș vrea să-ți vorbesc,să-mi vorbești,dar apoi îmi dau seamă că nu îi pot vorbi unui pronume.Și nici el mie.

Sfârșitul începutului

 S-a sfârșit înainte să înceapă.Ca-n Romanță negativă:"N-a fost nimic din ce-a putut să fie/Și ce a putut să fie s-a sfârșit".S-a plâns,ca la orice sfârșit.Au apărut regretele,părerile de rău,întrebările fără răspuns;și toate astea doar din partea unei persoane.Nimeni nu știe dacă și celeilalte i s-au umezit ochii,sau dacă măcar are remușcări.E și normal.Nimeni nu vrea să își arate partea sensibilă.
 Îți "trântește" câteva fraze nenorocite prin care se învinuiește,sau își cere scuze și din care se desprinde o urmă de părere de rău.Ai crezut că el te va repara,dar te-a dezmembrat mai tare.Accepți situația pentru că nu ai încotro.O accepți,dar încă nu poți trece peste.Îți vin în minte toate amintirile;de la un singur cuvânt până la versuri întregi din melodii,mesaje text și convorbiri la telefon.Ai momente când asculți melodiile care-ți amintesc de el intenționat și plângi sub pretextul că te vindeci prin suferință.
Și cu timpul parcă uiți.Ești conștientă că ți l-ai scos din minte,dar nu și din inimă.

Cât de puternic să mai fii când tot ce ți se întâmplă doare al dracu'de rău?
Când persoanele vin în viața ta,fac promisiuni și pleacă fără să le mai ducă la bun sfârșit?
De ce ancoră să te mai agăți și să atârni când te apropii din ce în ce mai mult de fundul mării?
În câte trenuri să te mai urci până când tu și persoana iubită veți coborî în aceeași gară?
Câte pachete de Zewa să mai irosești până când ochii îți vor fi complet uscați?
Cât să mai rabzi până la momentul favorabil ție?

 Timpul trece repede,fără amânări,fără întârzieri și lasă în urmă suflete rănite,oameni singuri și inimi incapabile să mai iubească.
 Ieri urla și zâmbea de fericire.Astăzi își ține sufletul lezat în mâini,îl privește și jură,în timp ce-l udă cu câteva lacrimi,că nu va răni pe nimeni așa cum el a fost rănit.
 În ciudă jurămintelor făcute,o altă persoană va suferi din pricina lui.De ce?Pentru că a strâns ură și repulsie,iar sentimentele lui sunt neclare;are momente când e sigur că o îndrăgește,îi dă speranțe și momente când o neglijează și o face să plângă.
 Ea la rândul ei,mai departe,oferă ceea ce primește..