Ești un suflet fragil.Te poți sparge în bucăți,dar tot reușești să te aduni și să mergi mai departe.Ai răni,iar timpul nu le-a vindecat.A așternut doar un praf ușor peste ele,iar acum când l-ai șters ai remarcat că rănile sunt tot acolo.
Dar cu toate astea,tu,suflete,ești curat!Ești curat,da,ai auzit bine!Nu îți vine să crezi?Vreau să îți spun că în lumea în care nu mai știm să fim generoși,nu mai cunoaștem bunătatea,etichetăm oamenii după ambalaj,tu ai rămas nepătat... 

Instrucțiuni pentru liniștea sinelui

Ia-ți un bagaj mare!Să fie încăpător pentru toate amintirile care  nu te lasă să uiți pentru că insistă să rămână în mintea și sufletul tău.Dacă e suficient de mare poți,de asemenea să strecori și niște gânduri.Atenție!!!Gândurile trebuiesc legate cu 4 rânduri de sfoară înainte să le pui în bagaj.Altfel riști ca ele să scape și să se răzbune.
Dacă vrei poți păstra câteva mostre de amintiri ca să nu rămâi total gol pe dinăuntru.
După ce ai închis bine bagajul scrie un bilețel"Nu deschideți!Pericol de tristețe și neliniște!"
Lipește bilețelul de el, du-te într-un loc cât mai pustiu și abandonează-l.E greu să te despărți de el pentru că renunți și la o parte din tine.
Pleacă repede,pentru că vei fi tentat să îl deschizi.
Uită-te în spatele tău ca nu cumva să se întoarcă după tine; e posibil ca tu să fii legat încă de conținutul bagajului.
Când ești sigur că te-ai depărtat îndeajuns de bagaj,poți să îți vezi liniștit de drum.

...

Când el pleacă, iar tu vei fi singură..
Pornește încet,cu grijă.Nu trebuie să cazi, pentru că nu va fi nimeni în spatele tău să te mai ridice.Dacă se va întampla asta,strânge din pumni și scrâșnește din dinti ,ridică-te,scutură-te de praf,ține capul sus și continuă-ți drumul.O julitură în plus,nu mai ustură la fel de tare.Încă nu te-ai vindecat.Mergi în continuare,privește în toate direcțiile,dar nu înapoi.Poate,la urmatoarea intersecție sau la următorul colț,te așteaptă un EL ca să te trateze.Poate e un nou început...Dar daca încercând să te vindece pe tine,se va molipsi și el?
De ce să nu existe o persoană care să-ți facă o rană și tot ea să ți-o bandajeze?De ce să vină o alta să te vindece și,mai apoi,să se îmbolnăvească și ea?

Răscoliri

De curând am trăit un sentiment care nu e tocmai plăcut.Trece o perioadă de timp de la o întamplare care te-a făcut să suferi.Ei bine,uiți în acea perioadă.Îți îndrepți atenția spre alte lucruri.Nu mai asculți melodii triste.Nu iți mai pierzi seri gândindu-te la"Ce frumos ar fi fost acum dacă..?".Nu mai simți insectele alea cu aripi în stomac cănd vorbești cu el.Nu mai comunici cu el ca înainte și cel mai important;genele tale nu mai fac duș în fiecare zi.
Poate a fost și un moment în care "Sângele de taur" te domina si fără să vrei,din tine,au țâșnit ca lava din Vezuviu cele mai sincere cuvinte care au fost scrise vreodată pe chat-ul de pe facebook.
Cert e ca după această perioadă în care pretinzi că ai uitat- de fapt ți-ai negat doar niște suferințe-un singur cuvânt e de ajuns pentru a stârni în tine toate amintirile pe care ai încercat să le neglijezi.
Acum e etapa în care îți dai seama că tot ce ai încercat să faci în acea perioadă,ai facut-o cu scopul de a uita.Băiatul cu care vorbeai și pe care tu credeai că îl placi,era un mod de a te consola și fără să îți dai seama,făceai comparație între cei doi.
Începi să scotocești,să scormonești cu atenție în tine și să vezi dacă mai deții ceva din trecut.Ceea ce descoperi nu te surprinde:înca posezi amintiri,sentimente de odinioară.
Perioada"de uitare",acum,se poate trece cu vederea.Ești derutată ca la început.Îți pui singură întrebări la care numai el ți-ar putea oferi răspuns și cu toate că vrei să le afli,nu i le adresezi niciodată.

                     Acum pupila ta nici nu se mai zăreste de atâta plâns...