Dezvolt,dezvolt si iar dezvolt.

 Astăzi pornesc de aici!

”Mulți se iubesc,puțini sunt împreună.”

Motive ar fi multe,depinde de la caz la caz și de la persoană la persoană,dar în mod normal iubirea e cea mai importantă și ea învinge. 

 Dar nu mereu se întâmplă asta.Depinde cui îi dăruiești iubirea și dacă acea persoană e capabilă să o primească; să dăruiască la rândul ei aceeași iubire. 

 Da,mulți se iubesc dar la un moment dat direcția de viitor nu mai e comună.Dorințele de viitor sunt atât de diferite încât intervine o tăcere și dispare relația. 

 După cum afirmă și Eminescu:"Să iubești înseamnă să renunți la o iubire și mai mare."Atunci când nici unul nu vrea să renunțe,iubirea nu se poate împlini. 

 Dar cu toate astea eu sunt de părere că atunci când cineva este sortit să fie cu o anumită persoană,să își împlinească iubirea,Universul complace în proporție de 99% la înfăptuirea acestui lucru. 

Căutăm sau mai bine așteptăm?

O conversație m-a făcut să-mi dau seama că așteptarea trebuie să aibă un sfârșit.
Da,poate chiar avea dreptate;poate chiar am să îmbătrânesc așteptând persoana potrivită mie.Poate că ar trebui să fac și eu câțiva pași spre ea.Sfioși,dar să îi fac.
Dar cum?Când eu nu știu nimic despre viitorul EL.Când nu știu unde se află.Poate a plecat să mă caute și a renunțat iar acum poate e pregătit  să se arunce de pe un bloc și mă așteaptă pe mine ca să îl împiedic. Sau poate e convins că voi sări odată cu el.
E greu să pornesc în  căutarea LUI ,pentru că până în momentul când îl voi găsi,voi fi dezamăgită,voi răni,îmi va fi trădată încrederea. Iar eu sunt rezervată în privința sentimentelor,încrederea mi se câștigă greu și nu ofer crezare oricarui ”Te iubesc”.
Dar până ne vom găsi o să-mi împart singurătatea-n două;iau eu jumate și jumătate îmi las mie.

     Noi,oamenii,ne găsim greu. Poate și din pricina faptului că nu ne căutăm.

Mai mult ca perfect.