Și-a recuperat zâmbetul.

 A închis ochii și a adormit...
 -Poți vorbi? 
 -Da. 
 -Și atunci de ce nu vorbești cu mine? 
 -Nu te cunosc. 
 -Zâmbește,te rog. 
 -Nu pot. 
 -De ce? 
 -Pentru că cineva a plecat cu tot cu el. 
 -Când? 
 -Acum mult timp. 
 -Și de atunci nu ai mai zâmbit? 
 -Nu.Sau poate am făcut-o fără să-mi dau seama. 
 -... 
 -Cred că te cunosc.De ce mi-ai cerut să zâmbesc? 
 -Nu ai de unde... 
 -Da,ai dreptate 
 -Poate doar îți amintesc de cineva. 
 -Da,poate. 
 -Întinde mâna să ți-o cuprind cu a mea! 
 -De ce aș face asta?Nu te cunosc. 
 -Doar da-mi mâna ta. 
 -Nu vreau. 
 -Bine. 
 -... 
 -... 
 -... 
 -Pot să te strâng în brațe? 
 -De ce insiști?Nu te cunosc și nu vreau să mă îmbrățișezi. 
 -Bine,nu insist. 
 -... 
 -... 
 -Auzi? 
 -Da,aud. 
 -Mă lași să.. 
 -NU! 
 -Bine,dar dacă îți dau zâmbetul înapoi mă lași să-ți cuprind mâna cu mâna mea și să te îmbrățișez?
 
 Dimineața s-a trezit cu zâmbetul pe buze.

Sufletul doare

 -De ce nu vorbești?
 -...
 -Mă auzi?
 -Da,te aud.
 -Ești supărată.
 -...
 -Ce te doare?
 -El..
 -Care el?
 -El.Sufletul.
 -Și ai luat pastile?
 -Pastile?Cred că glumești..
 -E o durere puternică?
 -Îndeajuns de puternică ca să mă facă să plâng.
 -Plângi des?
 -Plâng noaptea.
 -Ca să nu te vadă nimeni?
 -Nu.
 -Atunci?
 -Atunci gândurile încep să mișune prin capul meu.
 -Cât de des te gândești la trecut?
 -Când mi se face dor.
 -Ce-i dorul?
 -E o stare sufletească.
 -Definește-o!
 -E o dorință puternică de a revedea pe cineva sau ceva.
 -Acum ți-e dor,nu?
 -Da.De unde știi?
 -Îți curge o lacrimă.
 -...
 -...
 -...
 -...
 -De ce taci?
 -...
 -Nu-mi mai pui întrebări?
 -...
 -De ce?
 -A început să mă doară sufletul..

Tu nu mi-ai mângâiat sufletul.Tu l-ai luat cu ambele mâini,l-ai scos afară,l-ai învârtit,l-ai răsucit si de abia apoi l-ai pus la loc.Fericit,sufletul a început să se liniştească,până când ai apărut iar..