Mișun în jurul unui pronume personal,de de aII-a singular și mă gândesc cum o perioadă de timp eram legată sufletește de el.Și poate încă mai sunt.Poate că o parte din mine încă mai atârnă de el.
Ce a mai rămas din mine are uneori senzația de dor de tine.E un dor puternic pentru că l-am negat de multe ori,iar acum când a crescut și îmi e imposibil să-l mai neg,aproape că mă doboară.Nu știu dacă îmi e dor de tine,sau îmi e dor de momentele în care eram fericită din pricină ta.Aș vrea să-ți vorbesc,să-mi vorbești,dar apoi îmi dau seamă că nu îi pot vorbi unui pronume.Și nici el mie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu